Apoi, Dumnezeu a trimis cele mai harnice zâne din Cluj-Napocasă ajute la crearea acestui loc minunat. Anii au trecut și încet-încet s-au alăturat mai multe zâne... Au ajuns paisprezece Zâne-Educatoare zâmbitoare, parcă ieșite din basme, care au umplut sălile cu povești fermecătoare, culori vii, cântece și îmbrățișări. Au venit unsprezece îngrijitoare, Zâne-Dădace fermecătoare, care au aranjat păturile moi, au legat șireturi, au șters lacrimi, au răsfățat copiii cu mâncăruri delicioase și i-au iubit pe toți ca și cum ar fi fost ai lor. A sosit și prietenoasa și speciala Zâna-Asistentă, care a fost mereu acolo unde era nevoie de ajutor. În fiecare dimineață aștepta copiii cu inimioare sau floricele. Zâna-Secretară zâmbea chiar și în mijlocul grămezii de hârtii și era mereu la dispoziție când era nevoie de ea. Zâna-Doctoriță avea grijă de copii cu o atenție deosebită și, cu stetoscopul ei magic, le asculta în fiecare săptămână bătăile inimii. În „Varázskuckó - Colțișorul Magic” îi aștepta o zână zâmbitoare, specializată în dezvoltare. Ea a fost logopedul care, cu răbdare și prin joc, i-a ajutat pe toți copilașii să-și descopere propriile abilități, propria voce și propriul curaj. Iar Zâna-Directoare veghea cu inima plină de iubire asupra întregului mic imperiu și privea cu bucurie cum micuții de la creșă deveneau din ce în ce mai deprinși, intrau în fiecare zi cu tot mai mult curaj în grupele de la creșă și săreau în brațele Zânelor-Educatoare și ale Zânelor-Dădace. Dar privea zâmbind și cum copiii de la grădiniță decupau, lipeau, pictau sau se jucau veseli în curte și își construiau cele mai noi castele de nisip.
Acolo unde iubirea deschide ușa în fiecare dimineață - povestea Grădiniței și Creșei „Szent Imre”
Într-o dimineață frumoasă, Dumnezeu privea spre pământ și le-a vorbit îngerilor: – Aș dori să creez un loc în care copiii să crească în iubire. Un loc în care să se simtă în siguranță, unde să învețe să se roage, să râdă, să cânte, să cadă și să se ridice din nou. Un loc unde fiecare copil poate simți că el însuși este o minune. Și, în clipa în care a pronunțat aceste cuvinte, razele soarelui au desenat un pod de aur deasupra Parcului Central.
Dar minunile nu s-au terminat încă aici. Pentru că în această grădiniță copiii nu doar s-au jucat, ci au prins și aripi. Când a sunat muzica, a început dansul popular, iar piciorușele lor băteau ritmul de parcă tot pământul ar fi dansat alături de ei. La atelierele organizate de Kingrica, râsetele se auzeau peste tot, iar la„Móka Torna” (gimnastică distractivă) cu Dóri, chiar și cei mai timizi copii s-au transformat în căprioare vesele și zburdalnice. Izabella, Zâna-Credinței, le-a împărtășit povești pline de blândețe despre Iisus. Uneori îi lua de mână pe cei mici și porneau împreună spre Biserica centrală Sfântul Mihail, unde preoții îi primeau cu căldură pe copii. Sub bolțile impunătoare ale bisericii, vocile mici ale copiilor șopteau rugăciunile și cântau cu voci răsunătoare. Alteori se urcau în autobuz și porneau spre noi aventuri în marele oraș. Se uitau la mașini, excavatoare sau chiar trenuri. Și în fiecare an era o zi deosebit de frumoasă, când copiii din grupa mare mergeau la azilul de bătrâni. Acolo se recitau poezii, se cântau cântece, iar mânuțele micuțe salutau bunicuțele și bunicuții cu părul cărunt. În ochii multor bătrâni apăreau lacrimi, pentru că zâmbetele copiilor le încălzeau inimile. Copacii din Parcul Central cunoșteau deja bine acești copii veseli. Îi vedeau toamna culegând castane, iarna pășind prin zăpadă în ghetuțe, primăvara admirând florile, iar vara alergând în soarele strălucitor.
Și când s-a lăsat seara, Dumnezeu a aruncat din nou o privire asupra acestui loc ieșit din comun. A văzut Zânele obosite, dar fericite. A văzut copiii care râdeau, a văzut și îmbrățișările, rugăciunile, jocurile, iubirea. Și a șoptit: – Exact așa mi-am închipuit. De atunci, această mică lume fermecătoare se află în inima orașului Cluj-Napoca, lângă Parcul Central, unde fiecare copil se simte ca acasă. Pentru că Grădinița și Creșa Romano-Catolică „Szent Imre” nu este doar o clădire. Ci un loc în care iubirea deschide ușile în fiecare dimineață. Dacă nu mă crezi, convinge-te singur... Așa a fost, așa este și așa va fi...