A fost odată ca niciodată… sau cum să le spunem povești copiilor?
13. aprilie 2025.
Molnár Réka-Mónika
Psihopedagog
Lumea poveștilor este un tărâm fermecat pentru copii, un loc unde imaginația zboară liber, unde orice este posibil și unde, prin istorisiri, cei mici pot învăța și se pot dezvolta. Dar care este oare alegerea mai bună: povestea citită din carte sau cea inventată de noi? Cum influențează fiecare copilul? Mulți cred că doar adevărații autori pot crea povești valoroase, însă pentru copii nu perfecțiunea poveștii este esențială, ci trăirea comună, momentul împărtășit cu părintele. Adevărul este că ambele sunt importante și fiecare contribuie în mod diferit la dezvoltarea copilului. Să vedem cum…
Povestea citită reprezintă o temelie stabilă pentru dezvoltare. Citirea unei povești oferă una dintre cele mai bune modalități de a sprijini dezvoltarea lingvistică, emoțională și cognitivă a copilului. Fie că este vorba de povești clasice sau moderne, firul narativ este structurat, personajele transmit lecții de viață, iar copilul înțelege mai ușor cum funcționează lumea. Ce dezvoltă povestea citită? Vocabularul și exprimarea, copilul învață cuvinte noi, își dezvoltă limbajul. Poveștile auzite îi ajută să înțeleagă legătura dintre întâmplări, și să-și îmbunătățească înțelegerea textelor. În plus, dezvoltă atenția și memoria, iar ascultarea regulată a poveștilor ajută la concentrare și memorare. Nu în ultimul rând, oferă siguranță emoțională; în povești, copiii se confruntă cu temeri și soluții, ceea ce îi ajută să-și proceseze propriile sentimente. Lecțiile morale sunt, de asemenea, importante, deoarece poveștile îi ajută pe copii să înțeleagă valorile morale. Citirea poveștilor cu voce tare oferă, așadar, o experiență de învățare sigură și previzibilă, care pune bazele solide pentru dezvoltarea intelectuală și emoțională a copiilor. Rafturile librăriilor sunt pline de cărți de povești, fiecare mai frumoasă și mai valoroasă decât precedenta. Cu cea mai mare încredere profesională și afecțiune, recomand achiziționarea acestor comori pentru copiii noștri, în loc de încă o jucărie „de unică folosință”.
Crearea propriilor povești este un proces mai interactiv și mai liber, în care copilul poate modela singur povestea. Poveștile create împreună sunt mai personale, deoarece părinții și copiii pot încorpora propriile experiențe și sentimente în poveste. Acest lucru are un efect benefic asupra creativității și imaginației, deoarece copiii pot crea propriile povești, dând frâu liber imaginației. Prin propriile povești, copiii își pot exprima temerile și dorințele, promovând astfel exprimarea de sine și procesarea emoțională. Situațiile create în povești îi ajută pe copii să înțeleagă relațiile de cauză-efect. Când copiii participăactiv la crearea poveștilor, încrederea în sine le crește și abilitățile de comunicare se dezvoltă.
Poveștile inventate de noi nu sunt limitate de niciun fel de restricții, deoarece chiar și un eveniment simplu, cotidian, poate fi transformat într-o poveste captivantă. De fapt, recomand tuturor părinților și bunicilor să-și ajute copiii să înțeleagă și să proceseze mai bine situațiile dificile care au avut loc în familie, povestindu-le povești inventate. Cum experimentează sau rezolvă personajele din propriile noastre povești și basme situațiile emoționale dificile în care se află? Nu trebuie să fiți Andersen pentru a crea povești cu sau pentru copiii voștri! Mulți oameni cred că inventarea poveștilor este dificilă și că numai povestitorii adevărați sunt capabili de asta. Dar acest lucru nu este adevărat! Copiii nu au nevoie de propoziții perfecte sau de intrigi complicate, ci mai degrabă de a crea împreună și de a trăi momente magice împreună. Fiecare dintre poveștile noastre întărește și leagă firul invizibil al acelei legături speciale și profunde de încredere.
Cea mai bună soluție este să integrăm ambele tipuri de povești în viața copilului: astfel, el primește în același timp atât baze stabile pentru învățare, cât și oportunitatea de a se exprima creativ. Povestea nu este doar o istorisire, ci o poartă către dezvoltare, învățare și clipe trăite împreună. Modul în care alternăm aceste două forme de povestire depinde de situația de moment. Începe copilul grădinița? Este ocazia ideală să-i povestim cum a fost pentru noi perioada grădiniței, înfrumusețând cu grijă detaliile pozitive, pentru a-i face mai ușoare primele zile. Urmează o mulțime de ascultări la școală? Putem spune o poveste amuzantă despre momentul în care noi, părinții sau bunicii, am început să vorbim despre broaște, deși trebuia să prezentăm Delta Dunării. Prin astfel de povestiri îi oferim copilului instrumente prețioase pentru înțelegere, adaptare și gestionare a propriilor situații de viață.
Așa cum afirmă și Antoinede Saint-Exupéry: „Povestea este întâlnirea dintre visele copilului și experiențele adultului.” Să avem curajul să ne arătăm visele și experiențele, să le transformăm în povești, să le citim… Să citim mult și să spunem cât mai multe povești inventate de noi, pentru ca prezentul să fie mai ușor de trăit.
